OTTAVU IORNU
Poi chi già purificau
S. Giuseppi chiddu locu
cu l’ingegnu chi purtau
ietta luci, adduma focu.
E pua dici: Arricriativi,
spusa mia, quariativi.
S’assittaru tutti dui
nterra e ncostu di lu focu
e un putennu stari chiu,
si cibaru qualchi pocu.
Ma cu granni divuzioni
fa la sua culazioni
Pri ubbidiri a lu so spusu
Maria santa si cibau
c’autru cibu chiu gustusu
a se stissa priparau,
e pinsannu sempre sta
a lu partu chi farà.
Già finuti di mangiari
a Diu grazi rinneru
e in ducissimu parrari
tutti dui si trattineru.
Discurrennu un pocu pri unu
di l’amuri di Diu omu.
Oh! Pinsati chi paroli
tinnirissimi dicianu
si inciammavunu lu cori
quantu cchiui nni riscurrianu,
ammirannu cu firvuri
di Gesù lu summu amuri.
Canuscennu pi Maria iunta già l’ura filici
chi Diu nasciri duvia
a lu spusu acussì dici:
Troppu è notti, ritirativi
va durmiti e ripusativi.
San Giuseppi a la Signura
ca durmissi ci prigau
ci addubbau la manciatura
cu li robbi ca purtau.
Si ritira poi a n’agnuni
di ddu poviru gruttuni.
Ma Giuseppi nun durmiu
ma cu granni divuzioni
nginucchiuni umili e piu
misi a fari orazioni,
e in estasi elivatu
a Gesù pua vitti natu.
Mancu dormi, no, Maria
ma di Diu chiamata allura
nfirvurata pronta e pia,
si nginocchia l’ama l’adura.
O granni spusi furtunati
pri mia misira prigati!